Starea de alertă, între legalitate și constituționalitate

Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 672/2021 privind legalitatea/legitimitatea stării de alertă pe teritoriul României dar și cu privire la menținerea/anularea acesteia, au apărut în spațiul public păreri pro și contra ambelor variante, mai mult sau mai puțin avizate sau documentate.

Am ales opinia avocatului Gheorghe Piperea, care într-o postare pe pagina personală de socializare expune propria interpretare juridică a acesteia:

“Am primit nenumărate mesaje în legătură cu decizia nr.672/2021 a CCR, recent publicată în Monitorul oficial, decizie care, după analizele docte ale unor „experți”, ar pune capăt stării de alertă. Este o informație falsă, bazată pe o neînțelegere a deciziei, ceea ce este cauzat, ca de fiecare dată, de o citire superficială a textului, limitată la titlu sau la „explicații” de tip oațap, întinse pe 153 de caractere.

Decizia aceasta este o țeapă imensă. Nu vă duceți după fentă. În primul rând, ceea ce s-a constatat a fi neconstituțional nu este o hotărâre a guvernului referitoare la instituirea stării de alertă. De altfel, CCR nu are competența de a se pronunța asupra unor acte administrative ale guvernului, chiar dacă acestea ar avea caracter normativ. Respectiva competență incumbă curților de apel și ÎCCJ.Decizia CCR nr.672/2021 a constatat neconstituționalitatea unei hotărâri a Parlamentului, și nu a Hotărârii Guvernului de declarare a stării de alertă. Este vorba de hotărârea emisă anul trecut, în baza Legii nr.55/2020, în forma sa originară, care aproba, cu unele modificări minore, HG nr.349/2020 privind declararea stării de urgență.

În forma sa originară, Legea nr.55/2020 instituia, în privința stării de alertă, un regim juridic similar stării de urgență, în sensul că supunea HG-ul unei aprobări a Parlamentului, la fel cum se întâmplă cu decretul de declarare a stării de urgență. Procedura stării de urgență este reglementată în Constituție. Starea de alertă, însă, nu are consacrare constituțională. Procedura acesteia s-a reglementat, succesiv, prin OUG nr.21/2004 și, respectiv, Legea nr. 55/2020. În loc să voteze contra acestei legi nazistoide, deștepții din pesede au crezut că o „umanizează” dacă supun hg-ul de declarare a stării de alertă unei aprobări ulterioare a Parlamentului. Ironic, chiar ei au sesizat neconstituționalitatea textului legal care permitea asta …Iată că CCR spune că nu se poate. Orice control constituțional al actelor de acest gen ale guvernului este, acum, exclus. Chiar dacă Parlamentul poate emite nu numai legi, ci și hotărâri (cum ar fi, de exemplu, hotărârea de suspendare a președintelui sau de stabilire a unei comisii de verificare a averii sale ilicite), o hotărâre care aprobă/modifică/respinge hotărâri de guvern relative la starea de alertă nu este conformă cu Constituția. De aici a rezultat un incredibil vid juridic – nici Parlamentul nu mai poate controla legalitatea stării de alertă, nici instanțele de judecată nu se pot pronunța suficient de repede în așa fel încât guvernul să nu apuce să prelungească, pe termene succesive de 30 de zile, interminabila și inutila, ba chiar complet nociva stare de alertă.

Ca să vedeți de este o fentă această decizie, citiți cu atenție pct. 32 din motivarea deciziei CCR nr. 672/2021: „33. Curtea reține că neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020 nu are nicio consecință asupra existenței Hotărârii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de … , act normativ de sine stătător, adoptat în executarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 și care CONTINUĂ SĂ PRODUCĂ EFECTE JURIDICE ÎN FORMA NEMODIFICATĂ prin dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020”. (evidențierile mele)Sper că acum vă e clar nu numai faptul că CCR nu a dispus încetarea stării de alertă, ci și faptul, mult mai grav, că a cimentat HG – ul originar, andosând prelungirea la nesfârșit a stării de alertă prin hg – uri de prelungire fără număr, fără cap și coadă, fără proporționalitate și fără-de-lege. Reamintesc ce am spus mai sus – CCR nu se poate pronunța asupra legalității unei HG și, totuși, în legătură cu HG nr.349/2020 privind declararea stării de alertă a făcut-o. Nu uitați că deciziile CCR, inclusiv considerentele acestora, sunt obligatorii erga omnes, ca și legile.“

Legalitatea menținerii stării de alertă a fost analizată și de vicepreședintele regional al Sindicatului Național al Polițiștilor din România DECUS, Adrian Micu:

“De ceva vreme circulă pe Facebook o serie de postări în legătură cu interpretarea Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din data de 20 octombrie 2021, fie ale unor persoane care nu au pregătire juridica, fie ale unor ilustre personalități în drept, cum este cazul domnului profesor doctor Gheorghe Piperea.

În postarea sa din data de 3 noiembrie 2021, domnia sa califică Decizia 672 din 20 oct 2021 drept “o țeapă imensă și o fentă a CCR”.
Foarte adevărat și bine argumentat.
Ceea ce este însă de reținut, este însăși modalitatea prin care CCR, deși nu avea competenta de a se pronunța asupra unor acte administrative ale Guvernului, a facut-o prin punctul 33 din motivarea Deciziei 672 din 20 oct 2020.

Decizie care a declarat ca fiind neconstituțională HOTĂRÂREA PARLAMENTULUI nr. 5 din 20 mai 2020 pentru încuviințarea stării de alertă și a măsurilor instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care stipula clar ca :
“ARTICOL UNIC
Se încuviințează starea de alertă și măsurile instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 18 mai 2020, potrivit art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu următoarele modificări și completări:

1. La anexa nr. 1, după articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 3^1, cu următorul cuprins:
   Articolul 3^1
   Autoritățile publice locale, pentru unitățile sanitare din subordine, exercită atribuția de numire, suspendare și eliberare din funcție a persoanelor care ocupă funcții de conducere în cadrul acestor unități în condițiile legii.
2. La anexa nr. 2 articolul 1, punctul 1 se modifică și va avea următorul cuprins:
3. În spațiile publice închise, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020. Guvernul României, prin Ministerul Sănătății, va pune la dispoziția autorităților publice locale necesarul de măști de protecție pentru familiile și persoanele defavorizate de pe raza unităților administrativ-teritoriale respective.”

Trebuie precizat si reținut în mod expres faptul ca aceasta HOTĂRÂRE, a fost emisă pentru încuviințarea măsurilor instituite prin HG 394 din data de 18 mai 2020, publicată în aceeași zi în Monitorul Oficial cu numărul 410, încuviințând, după cum se poate observa din cuprinsul articolului unic, atât instituirea stării de alertă și măsurile cuprinse în HG 394/2020 cât și obligativitatea purtării măștii de protecție.

De ce a fost nevoie de emiterea acestei Hotărâri a Parlamentului?
Asta este o alta “fentă” marca “a la Românica”.
Iar dacă cumva, cei pe care i-am enumerat la începutul prezentei postări nu au sesizat-o, cu siguranță ca CCR avea cunoștință despre asta.
În cele ce urmează voi argumenta afirmația mea:

Legea 55 din data de 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, a fost emisă DOAR pentru restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, care nu puteau fi aplicate decât prin lege.

Articolul 1
(1) Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale.

Ceea ce este însă foarte interesant, pe lângă un alt aspect la care voi face referire mai târziu, este prevederea art. 72, alin. 2:

” Articolul 72
(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie, în măsura în care acestea din urmă nu contravin prevederilor prezentei legi.
(2) Pentru starea de alertă instituită pentru prevenirea și combaterea unei pandemii COVID-19, dispozițiile art. 2 lit. f) și m), art. 4 alin. (1) lit. b), alin. (2), (5) și (6), art. 20 lit. c) și d), art. 21 lit. c), art. 22 lit. c), art. 23 lit. c), art. 24 lit. c) și art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile.”

Adică, exact acele articole din OUG 21/2004, care, surpriză….la articolul 42 stipulează clar că
(1) Hotărârile prin care se declară, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel național sau pe teritoriul mai multor județe, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar cele prin care se declară, se prelungește sau încetează starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, la nivel județean sau al municipiului București, SE PUBLICĂ în Monitorul Oficial al autorității administrativ-teritoriale respective și intră în vigoare la data publicării.”…

Cu alte cuvinte, declararea prelungirii stării de alertă, nu mai este condiționată de publicarea în Monitorul Oficial …
Tare, nu?

Stați să vedeți că fenta e muuult mai profundă!

De ce a fost nevoie de această prevedere expresă a articolului 72 alin. 2?
Pentru că, în momentul emiterii Legii 55 din data de 15 mai 2020, OUG 21 din 15 aprilie 2004, publicată (ATENȚIE) in Monitorul Oficial nr 361 din 26 aprilie 2004, APARE ÎN FORMA MODIFICATĂ FAȚĂ DE CUM A FOST EA DE FAPT PUBLICATĂ LA DATA RESPECTIVĂ.

Ce cuprind “modificările”, survenite subit în OUG 21/2004?

Multe aspecte cu iz penal, printre care:

• introducerea “în cărți” ca pion principal, vrăjitor atotputernic a personajului RAED ARAFAT, în calitate de comandant al Departamentului pentru Situații de Urgență, organism ce a preluat în totalitate atributul puterii absolute în deciziile privind gestionarea pandemiei.

Foarte important de precizat că, modificarea OUG 21/2004, a fost făcută prin “celebra” OUG 68 din 14 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 391 din (ATENȚIE!) 14 mai 2020!

Ce este excepțional la această OUG nr 68 din 14 mai 2020?

Faptul că modifică în integralitate, OUG 21 din 2004.
Dar, nici asta nu ar fi atât de extraordinar, deși modificările suferite de OUG 21/2004 sunt exact cele stipulate în Legea 55 din 15 aprilie 2020, publicată in Monitorul Oficial nr 396 din 15 mai 2020, adică, la o zi după publicarea OUG 68 din 14 mai 2004 care a modificat OUG 21 din 2004.

Tocmai de aceea, modificând în integralitate norma juridică, a fost nevoie să se respecte normele de tehnică legislativă prevazute de art 70 din Legea 24 din 2000 care stipulează că
 “Actul normativ modificat sau completat în mod substanțial se republică având la bază dispoziția cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.”, acesta fiind motivul pentru care s-a introdus în cuprinsul OUG 68/2020 conditia de apropare prin lege, republicare si renumerotare a articolelor.

Ceea ce este cu adevărat extraordinar, este articolul VIII din aceasta:
” Articolul VIII
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se republică în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.”

Stupoare!!! Game over!!!

Acest articol, stipulează clar că, MODIFICĂRILE OUG 21 din 2004, prin prezenta ordonanță, SE REPUBLICĂ ÎN MONITORUL OFICIAL DUPĂ APROBAREA PRIN LEGE.

STOP JOC!!

ÎNTREBARE:
Deci, prin ce lege au fost aprobate modificările?

RASPUNS:
Prin nicio lege, ci efectiv a fost modificat ( FALSIFICAT) Monitorul Oficial nr 361 din 21 aprilie 2004.

Mai mult, NICI MĂCAR NU A FOST REPUBLICATĂ
Deci, modificarea adusă OUG 21 din 2004, a fost făcută tocmai încălcând prevederile Ordonanței de modificare, falsificandu-se Monitorul Oficial.
Cum a fost posibil asta, vom afla probabil ulterior.

În altă ordine de idei, revenind la HG 394 din 18 mai 2020, întrucât aceasta a fost emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 3, art. 4, art. 6 și art. 71 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, este de notorietate art 4, cu precădere alineatul 3:
“Articolul 4
(1) Starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, și nu poate depăși 30 de zile. Starea de alertă poate fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.
(2) Starea de alertă se instituie pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, după caz.
(3) Când starea de alertă se instituie pe cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de pe teritoriul țării, măsura se supune încuviințării Parlamentului. Parlamentul se pronunță în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, în termen de 5 zile de la data solicitării de încuviințare. Dacă Parlamentul respinge solicitarea de încuviințare, starea de alertă încetează de îndată.”
Deci starea de alerta instituită ca măsură pentru combaterea pandemiei Covid 19, ÎNCETEAZĂ DE ÎNDATĂ, DACĂ NU A FOST ÎNCUVIINȚATĂ DE PARLAMENT!

Cu alte cuvinte, articolul 33 din motivarea Deciziei CCR nr 672 din 20 octombrie 2021, are fundament juridic?

Asta probabil vom afla într-o altă viață.

Ce ar mai fi de adaugat? Faptul că toate Hotărârile de prelungire a stării de alertă, inclusiv ultima, HG 1090 din 6 oct 2021, au fost emise în baza unei norme juridice anulate iar nulitatea acestora se poate constata doar de către instanță căci aici intervine aplicarea principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), prin acest principiu regula de drept potrivit căreia anularea (desfiinţarea) actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor), datorită legăturii lor juridice.

Probabil se va termina pandemia la nivel planetar până când se va obține anularea tuturor acestor acte ce afectează grav viața românilor.

Întrebarea care se pune în ceea ce ne privește pe noi, polițiștii, este următoarea:

Dacă am jurat să respectăm Constituția și Legile țării (alea legale și constituționale), mai suntem în măsură să aplicăm respectarea prevederilor cuprinse în normele juridice expuse mai sus?“

SNPR DECUS – Demnitate, Onoare, Respect, Camaraderie